Nu ma privi. Te voi minti. VII

                              Datorita faptului ca nu mai vorbeam, am hotarat sa ii atrag atentia. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mai introduc 2 persoane in acel joc : Cosmin ( fostul ei prieten) care urma sa il adauge pe M la insistentele lui Tudor ( prietenul actual). Desigur ca M a fost deranjat de hotararea celor 2 si nici nu este de mirare ca a reactionat. Nu i-a acceptat cererea de prietenie ba chiar mi-a cerut explicatii. Trebuie sa admit ca a fost un plan infantil, un plan prost, dar totusi am reusit sa vorbesc cu el trei zile si nu pot sa neg ca mi-a facut placere.
               Apoi, nu am mai vorbit o perioada. Era de asteptat. A trebuit sa gasesc alt plan pentru a-i atrage atentia. Am decis sa il sterg de la prieteni si sa il adaug din nou. Da, ar fi fost mai simplu sa ii zic pur si simplu buna sau sa il intreb ce mai face, dar nu voiam  sa isi dea seama de faptul ca eu/Amalia simteam/simtea dorinta de a vorbi cu el. Plan infantil, dar a functionat. In acel moment cred ca a inceput sa existe o oarecare chimie intre noi/cei doi. I-am spus ca nu mai aveam prieten, ca eram singura, ba chiar interesanta de o relatie sau ceva asemanator uneia. El avea o parere foarte proasta despre Tudor si cred ca faptul ca Amalia era singura a ajutat mult ca lucrurile sa devina serioase. Imi amintesc ca M a insinuat faptul ca Tudor "l-ar fi trimis de mult la origini". Ce mod frumos de a o spune. Daca nu as stii la ce s-ar referi as zice ca nu e nimic de rau. Acesta este inca un motiv pentru care doream sa vorbesc cu el. In sfarsit cunoscusem pe cineva care evita cat putea de mult cuvintele vulgare, ba chiar cand a zis un anumit cuvant pe care nu vreau sa-l mentionez, a adaugat si sintagma "pardon my french", probabil pentru a fi sigur ca nu m-a deranjat exprimarea sa.
                Mi-am petrecut intreaga vacanta de iarna alaturi de el. In fiecare zi vorbeam, chiar si cateva minute erau suficiente pentru a-mi face ziua mai buna. In general, cand gaseam o carte care imi placea la fel de mult ca si cea pe care am citit-o in vacanta nu faceam nimic altceva decat sa citesc, dar, pentru a vorbi cu el, citeam in minutele in care asteptam sa imi raspunda si nu-mi pasa. As fi lasat cartea numai pentru a putea discuta in continuare cu el. Simplul fapt ca era online imi lumina chipul. Ce patetic! Nu vreau sa recunosc, dar asa era: zambetul meu depindea de un anumit tip despre care nu stiam absolut nimic, un tip de care mi-am batut joc, un tip pe care as fi dorit sa nu-l fi cunoscut, dar nu pot, pentru ca nu imi doresc cu adevarat si nu regret. Cu toate ca ar trebui sa ma simt vinovata, o parte din mine este fericita ca l-a intalnit si ca a avut ocazia sa il cunoasca cum nu prea multa lume a reusit. Mi-a oferit increderea sa fara nici macar un motiv, fara sa se gandeasca la consecinte, fara sa isi dea seama ce fel de persoana se ascundea in spatele ecranului. 
             Trecand peste toate acestea, fara indoiala, M a avut cele mai puternice sentimente fata de Amalia...din acest lucru reiese faptul ca M ma uraste cel mai mult. Dintre toate victimele mele, pe el l-am ranit mult prea mult.