Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările
duminică, 26 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti VI
Dupa prima convorbire a trecut destul de mult timp pana cand am mai vorbit. Era 8 noiembrie 2013, datorita faptului ca ma numeam Mihaela mi-a zis "la multi ani ca de la sarbatorit la sarbatorit". Datorita faptului ca voiam sa renunt, sa nu mai mint, intram de maxim doua ori pe saptamana si i-am raspuns dupa cateva zile, dar am promis ca data viitoare voi fi mai rapida.
Imi amintesc seara in care mi-am dat seama ca si M va deveni una din victimele mele, seara in care mi-am dat seama ca, oricat de mult imi doresc sa nu o fac, il voi minti si pe el si voi vorbi si cu el si ca il voi face sa creada in Amalia cum S a crezut in Oana sau cum B a crezut in Simona. In seara respectiva a facut ceva ce m-a impresionat, m-a corectat. Scrisesem,din greseala, "va fii", iar el mi-a zis "fi*". Dupa ce mi-am acceptat greseala mi-am dat seama ca, in sfarsit, cunoscusem pe cineva care sa stie regulile de ortografiere a verbului a fi, dar si sa fie suficient de atent incat sa observe o greseala. Oricine poate stii regulile, dar sa vezi imediat incalcarea ei conteaza. Vorbisem cu suficient de multi baieti incat sa-mi dau seama cand voiau doar sa se dea la Amalia sau la orice alt personaj, cand ii interesa doar poza si nu conta deloc ceea ce ea ar fi zis. Indiferent de cat de inteligenti ar fi fost nu si-ar fi permis sa-i corecteze scrierea, dar M a facut-o si, sincer, a fost cel mai frumos lucru pe care ar fi putut sa-l faca pentru mine, pentru mine cea adevarata, sa imi arate ca inca mai exista persoane carora sa le pese si de capacitatea intelectuala a persoanei cu care au o discutie, de capacitatea ei de a continua o discutie in mod corect si coerent. Daca nu m-ar fi corectat in acea seara probabil ca as fi reusit sa renunt la ea, as fi realizat ca e o greseala, as fi inchis contul fara sa se ajunga in situatia in care sunt azi.
Timp de cateva saptamani, luni, am vorbit ca si amici, sau cel putin asa cred eu. In aceasta perioada mi-a zis ca sunt "absolut ravisanta" si ca ar fi "o onoare" sa faca dragoste cu mine. Cele doua sintagme m-au amuzat si oarecum uimit in acelasi timp. Ravisant era un adjectiv minunat, dar un adjectiv ce nu i se mai atribuise niciodata Amaliei si am fost de-a dreptul incatanta, dar mi-a atras atentia dorinta lui. Era cel mai frumos mod de a spune "Vrau sa ma culc cu tine":)), chiar mai frumos decat invitatia celor de la Vunk: " Stai pe spate si hai, Sa aprindem artificii pe tavan" si cu mult mai frumoasa decat a celor de la Vama: "Sa facem sex".
Am vrut ca momentul prezentat anterior sa fie amuzant, pentru ca majoritatea lucrurilor pe care le scriu aici sunt departe de a fi amuzante, cel putin pentru mine.
Nu ma privi. Te voi minti V
Dupa cateva saptamani sau poate chiar luni in care ma gandeam doar la V si la ce plan malefic as fi putut sa gasesc pentru a relua legatura, l-am cunoscut pe M. Totul a inceput cand mi-am dat seama ca Amalia are prea putini prieteni si nu pare prea adevarata. Am decis sa adaug ca si prieteni pe facebook persoane despre care nu stiam nimic si, in mediul virtual nu aveam prieteni comuni. Din intamplare, l-am adaugat si pe M. Acesta, nestiind cine era Amalia, m-a intrebat daca ne cunoastem. Pentru a evita o situatie penibila i-am spus ca am crezut ca este un fost coleg, coincidenta de nume si ca imi pare rau. In acel moment am vorbit pentru prima data, si spre uimirea mea, dupa doar 5 minute am simtit o dorinta ciudata de a vorbi in continuare.
Trebuie sa adaug faptul ca nu m-am uitat la poze. Am chiar si dovata: o convorbire intre mine si o prietena despre el:
"Ea:
ce mai e pe la ama ?
30/06/2013 16:2
Dupa cum se poate observa si mai sus, datorita modului in care vorbea cu Amalia am fost, nu neaparat atrasa ci pur si simplu curioasa si incantat de ideea de a mai vorbi.
Mi-a placut. De ce? Nu stiu, dar mi-a placut.
joi, 23 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti. IV
Dupa B, am luat iar o pauza datorita unei persoane din viata mea reala care a avut ghinionul sa se indragosteasca de mine. Mare ghinion... Cum poti sa fii cu o persoana care nici macar nu realizeaza cat de mult poate sa faca rau prin niste minciuni ce par, la inceput, inofensive. Daca nu ar fi vorba despre mine i-as fi spus sa o lase pe acea nebuna, sa uite de ea si sa treaca peste pentru ca o persoana ca ea nu merita afectiune sau iubire.
Trecand peste viata mea reala, pentru ca nu despre asta este vorba, dupa mai mult de un an am ajuns in momentul in care am creat-o pe Amalia, personaj pe care as fi dorit sa nu-l fi creat niciodata. Dintre toate, cu ea am ranit cel mai mult sau poate am avut cele mai puternice sentimente pentru cel pe care l-am mintit.
In vara anului 2013, dupa mai multe victime irelevante l-am intalnit pe V. Din intamplare el a adaugat-o pe Amalia pe facebook si am inceput sa vorbim. Era o persoana minunata, persoana cu care imi pierdeam noptile, persoana cu care vorbeam pana nu mai rezistam si adormeam cu laptop-ul in brate. A fost o perioada in care zambeam cand adormeam si ma trezeam tot zambind pentru ca stiam ca urma sa vorbesc cu el din nou. Dar, pe langa toata aceasta fericire, exista si un aspect dificil. Cunosteam personal toate fostele victime, si pe S, A, B, R, iar pe acesta il stiam doar din mediul online, dar totusi am reusit sa ma atasez repede de el cu toate ca nu stiam decat ceea ce voia el sa fiu, dar nu imi era teama. Dupa cateva saptamani, a aflat adevarul intr-un mod rusinos pentru mine, datorita unei greseli nesemnificative. Am cedat si am spus tot ceea ce s-a intamplat. Poate ca as mai fi reusit sa-l mint, poate ca si acum as fi putut sa fiu Amalia pentru V, dar am cedat si am sperat ca ma va ierta, dar nu a facut-o si imi pare rau.
Nici acum nu pot sa inteleg de ce aveam asteptari asa mari de la fiecare. Eram obisnuita sa recunosc ca sunt falsa, sa spun cine sunt si eram obisnuita cu reactiile lor si nu inteleg de ce speram ca macar unul dintre ei sa treaca peste si sa continuam totul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Toata chestia cu adevarul pentru mine era ceva comun, ceva banal, asemenea fiecare seri in care ma demachiez, in care dau jos machiajul ce ascunde fata mea adevarata, ce ascunde sentimentele mele. In fiecare seara vad in oglinda cum ma transform in cineva diferit decat sunt si am acceptat imaginea pe care o vad dupa ce nu mai ramane machiaj pe fata mea, dar in cazul adevarului nu puteam accepta. Nu vreau sa ma mint pe mine, dar aveam asteptari prea mari si acestea sunt motivul pentru care si eu am fost ranita, nu doar ei...Si eu am avut sentimente. M-am jucat cu focul si m-am ars. Nu regret faptul ca am avut asteptari ci pur si simplu sper sa pot sa inteleg ca acele asteptari nu ar fi putut deveni realitate indiferent de ce as fi facut eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)